Liceul Tehnologic "Vasile Juncu" Miniş

Istoricul şcolii

- 1 < pag. 2 > 3 -

La sfarsitul celor trei ani de studiu absolventii primeau un certificat ce le asigura statutul socio-profesional de specialist in viticultura si vinificatie in principal, iar in secundar in pomicultura si gradinarit. Timp de zece ani, intre 1881-1891 au absolvit scoala 61 de elevi la cursurile de zi si un numar neprecizat de elevi extraordinari si elevi musafiri. Dupa 1891 scoala a fost reorganizata atat in privinta duratei cursurilor, de la trei ani la un an, cat si a programei scolare axata pe viticultura si vinificatie. Concomitent cu demararea cursului pe durata de un an s-a luat initiativa organizarii cursurilor de iarna cu durata de 2-3 saptamani, in limba romana, cu participarea localnicilor si a altor podgoreni din comunele promontoriale de la poalele Muntilor Zarandului.
Scoala de Viticultura si Vinificatie din Minis a contribuit prin absolventii ei la refacerea viticulturii din zona in epoca postfiloxerica. Lotul didactic a produs material saditor rezistent la boala si s-au experimentat metode noi de crestere a productiei viticole ce s-au extins in podgorie si in regiunile viticole limitrofe. Pentru combaterea filoxerei s-au deschis primele cursuri pentru altoit la sediul scolii, in 1884 pentru elevi iar din 1888 primul curs practic de altoit pentru viticultorii locali. In acelasi scop au fost testate metodele de tratare a solului cu sulfura de carbon si altoitul in verde. Impreuna cu specialisti veniti din Franta in anul 1892 elevii au altoit in uscat 793000 de butasi cu soiuri locale si straine dupa metoda Richter. Metoda dadea rezultate, ea fiind singura care putea duce la refacerea potentialului viticol, fapt pentru care s-a propus extinderea ei in toate comunele podgoriei. Solutiile practice oferite de catre scoala au contribuit din plin la ridicarea prestigiului institutiei care a pregatit pana in 1911 538 de absolventi pentru toata zona de vest a Transilvaniei. Asistenta tehnica acordata de profesorii din Minis a depasit incinta scolii, ei facand demonstratii de altoire in verde, taieri, cercuitul coardelor sau chiar stropiri in viile podgorenilor. Directorul Scolii Viticole Victor Koszinski era in anul 1900 presedintele Sectiei de viticultura si vinificatie din cadrul Asociatiei Economice din Arad. Acest fapt arata o data in plus locul si rolul ocupat de catre centrul de studiu si productie din Minis in agricultura judetului Arad.
Strugurii conservati pentru iarna la scoala din Minis erau trimisi direct la Palatul Imperial de la Viena sau la Palatul Godolo din Budapesta; soiurile preferate erau Chasselas, Tata Caprii si Bacator Roz. Vinurile de Minis, indeosebi cele rosii, si-au facut loc pe piata europeana ca urmare a medaliilor si diplomelor obtinute la expozitiile de la Bruxelles (1888), Seghedin (1889), Paris(1900) si Munchen (1907).
Din anul 1912 scoala a intrat intr-un program de restaurare, ea urmand sa devina exclusiv centru de vinificatie, personalul si elevii fiind mutati temporar la Diosig. In acei ani s-a construit o pivnita suplimentara pentru colectia de vinuri ce trebuia sa functioneze pe langa institutie. Venirea razboiului a schimbat pentru cativa ani destinatia scolii care a functionat ca si spital militar pana in 1918, cand intregul patrimoniu a trecut la statul roman. Ca urmare a unor probleme de ordin organizatoric si material, institutia si-a redeschis cursurile abia la 1 ianuarie 1921 sub titulatura de "Scoala Inferioara de Viticultura".
Ea a functionat dupa programele scolilor inferioare de viticultura din Vechiul Regat. Incepand cu anul scolar 1921-1922, scoala a intrat cu adevarat in programul normal, ea avand la acea data un personal format din director, doi profesori, un supraveghetor, doi practicanti si 10 elevi. Un an mai tarziu scoala avea un personal didactic si de deservire compus din 11 persoane; ea era subordonata ierarhic Directiei de agricultura din Cluj. Programa scolara a celor trei ani de studiu prevedea faptul ca anul scolar era structurat in doua semestre delimitate de vacanta de primavara. Primul semestru corespundea programului de iarna (1 septembrie- 1 aprilie); al doilea semestru acoperea programul de vara intre 1 aprilie si 31 iulie. Daca in primul semestru predomina instruirea teoretica, in cel de-al doilea accentul era pus pe instruirea practica. Vacanta de vara era de o luna de zile si se efectua de catre elevi in serii planificate pentru a se putea intretine via si celelalte culturi. La sfarsitul fiecarui an de studiu elevii sustineau examene teoretic si practic la discipline de specialitate si colocvii la disciplinele de cultura generala. Elevii din anul terminal dadeau examen scris, oral si practic la Vinificatie, Viticultura si Pomologie.

- 1 < pag. 2 > 3 -



August . 2020

 Lu   3  10  17  24  31 
 Ma   4  11  18  25  
 Mi   5  12  19  26  
 Jo   6  13  20  27  
 Vi   7  14  21  28  
 Sa    15  22  29  
 Du    16  23  30  




Planul de Acţiune al Şcolii




Clipul de prezentare a şcolii